Ars poetica
Nichita Stanescu


Cuvantul moare in tacere 
Se sbate injunghiat de vis 
si vrea bacsis si vrea durere, 
si-ntinde pumnul drept, deschis 

Atata aur pe icoane 
prea in zadar s-a spalacit, 
caci gaozarii cu plocoane 
abia acum au conacit 

Si-si geme-n sine universul 
betia stearpa de hasis 
Ma doare surd, 
ma taie versul 
cum simti nevoia sa te pisi. 



Bucuresti, Vineri 11 Martie 1955 